La ce ajută în medicină
lucrurile învățate la cursul de pictură? Scurtul eseu pe care l-am
scris despre Modigliani este de fapt un ”ciot”. Denumirea
de ”ciot” este dată la Wikipedia articolelor foarte scurte, care
conțin numai o cantitate minimală de informație. Aș vrea aici să
dezvolt mai în detaliu cum ar putea ajuta anumite tehnici de la
cursul de pictură și în profesia de medic.
Voi rămâne la domeniul
vizualului. Mai precis al comunicării medicale cu ajutorul
PowerPoint-ului.
Dezvoltarea și
simplificarea acestui program a revoluționat prezentările medicale.
În același timp însă, mai toate simpozioanele medicale au devenit
foarte asemănătoare. Predictibile și uneori plictisitoare. La o astfel de prezentare vedem inevitabil un
doctor dependent de PowerPoint. Ce spune doctorul și ce
scrie pe diapozitive variază. Dar forma este aceiași.
Ce s-ar putea face pentru a schimba starea de fapt?
Poate că am putea stabili o serie de reguli minime de folosire a PowerPoint-ului. Iar organizatorii de simpozioane să nu mai accepte prezentări care nu sunt făcute după aceste reguli. Reguli de conținut (regula de simplificare: nu mai mult de trei propoziții pe slide, nu mai mult de 5 cuvinte pe propoziție, un slide pentru fiecare minut de prezentare, etc.), dar și reguli de estetică. La regulile de estetică unele elementele legate de compoziția imaginilor învățate la cursul de pictură, sau fotografie, ar putea să ajute.
Este o regulă generală, relativ simplă, de compoziție a imaginilor. Dacă nu o găsiți ușor de aplicat la prezentările din PowerPoint, o puteți aplica cu siguranță la fotografiile medicale, sau la cele din vacanțele Dvs. Conform acestei reguli, obiectele de interes din compoziția unei imagini trebuie plasate la colțurile formate din intersecția unor linii paralele și perpendiculare care împarte lungimea și lățimea în trei.
În fotografie, sau
pictură, aplicarea regulii treimilor duce la compunerea unei imagini
mult mai plăcute din punct de vedere estetic decât dacă subiectul
ar fi plasat în mijloc.
Aici este un
exemplu de slide mai vechi care a fost transformat putin după
aplicarea reguli treimilor.
Slide mai vechi |
Regula treimilor |
Este o altă regulă de compoziție, care cred că este mai ușor de aplicat la slide-urile din PowerPoint. Conform acestei reguli, obiectele de interes din imagine trebuie plasate de-a lungul unor linii diagonale, care pornesc din colțurile diapozitivului, la unghiuri de 45 de grade.
Regula diagonalei |
Linia de separare la 3/8 din lungime |
Și care ar fi concluzia?
Chiar trebuie să adoptăm aceste reguli ca dogme stricte în toate prezentările, sau putem să le încălcăm (în continuare), ca în orice operă individuală de creație?
Cred totuși că prin
înțelegerea teoriei din spatele unor imagini compuse am putea
uneori să ne facem comunicarea vizuală medicală puțin mai plăcută
și mai eficientă.
PowerPointul ajută la
ilustrarea unei ”povești” și anume a prezentării pe care o
avem de făcut. De aceea este un instrument foarte util în
comunicările medicale. Dar riscul este de a exagera cu detaliile.
Fiind foarte ușor de folosit, PowerPointul poate duce rapid la
suprasaturarea audienței cu informație (information overload),
ceea ce creează confuzie și plictiseală.
Tudor Toma
Intr-adevar, un slide PowerPoint, mai ales atunci cand contine o imagine / grafic, trebuie sa transmita informatia din primul moment, fara sa apeleze la mult scris adiacent. In fond, in muzee nu sunt note explicative dedesubtul fiecarui tablou cu ce a vrut sa spuna pictorul, conteaza mesajul vizual.
RăspundețiȘtergereReferitor la raportul de aur (Φ, phi) este un subiect fascinant. In pictura, cel mai mult il regasesc la Mondrian. In pneumologie, doua exemple: inaltimea / baza plamanului =1.6 (25 / 15 cm) ; sau nr segmente pulmonare / nr arcuri costale = 1.6 (20/12). Nostim, nu ?