duminică, 1 decembrie 2013

Doctorul tristei figuri: Don Quijote sau Sancho Panza?

De cand am citit in liceu opera lui Cervantes, am inceput sa impart oamenii in doua categorii: genul Don Quijote (visatori, gata sa se lupte si cu morile de vant pentru un ideal) si genul Sancho Panza (pragmatici, cu picioarele pe pamant).

Mai tarziu, in timpul formarii mele profesionale, am constatat ca si in domeniul medical s-ar potrivi  aceasta clasificare: sunt medici care profeseaza extrem de riguros, in cadrul unor protocoale si reguli; sunt si altii care indraznesc sa viseze dincolo de «statement »-urile savante si sa isi largeasca limitele, sa aiba o idee vizionara si sa lupte pentru ea. Caci cine poate sti cand incepe o munca de cercetare ce final va avea ? Va avea vreo relevanta stiintifica sau nu ? Va fi de folos vreunui  pacient sau va ramane intr-o stocata intr-o biblioteca ? Cred totusi ca lupta lui Don Quihote pentru un vis este un semn de curaj si nu de nebunie. Si apoi, la drept vorbind, in stiinta « cu cat un experiment se departeaza mai mult de teorie, cu atat se apropie mai mult de premiul Nobel »(F.J.Cune).

Sau, poate, de fapt, fiecare dintre noi avem o parte de Sancho Panza (care ne ajuta sa respectam reguli, sa trecem peste viata de zi cu zi) si o parte de Don Quijote (care ne da curajul de a visa si de ne urma visul). Si din aceasta ultima parte se nasc idei originale, se contureaza marile revolutii ale medicinei.

Imi plac amandoi si il respect pe Sancho Panza, dar prefer sa il urmez pe pe Don Quijote. ..

Plecand la drum ca Don Quijote
Si urmarind un ideal
Mi-ar trebui si-un Sancho Panza
Sa-mi spuna daca e real.
Si chiar daca imi narui visul
Cu fiecare incercare
Nu e nimic. Revad cuprinsul
Si merg spre-o noua provocare.

Alina Croitoru

Un comentariu:

  1. Cred ca avem nevoie si de Sancho Panza pentru a ramane ancorati in realitatea uneori neiertatoare, dar si de Don Quijote pentru a putea privi spre viitor..

    RăspundețiȘtergere