Intersecții

La ce ajută în medicină lucrurile învățate la cursul de pictură? Scurtul eseu pe care l-am scris despre Modigliani este de fapt un ”ciot”. Denumirea de ”ciot” este dată la Wikipedia articolelor foarte scurte, care conțin numai o cantitate minimală de informație. Aș vrea aici să dezvolt mai în detaliu cum ar putea ajuta anumite tehnici de la cursul de pictură și în profesia de medic.

Voi rămâne la domeniul vizualului. Mai precis al comunicării medicale cu ajutorul PowerPoint-ului.

Dezvoltarea și simplificarea acestui program a revoluționat prezentările medicale. În același timp însă, mai toate simpozioanele medicale au devenit foarte asemănătoare. Predictibile și uneori plictisitoare. La o astfel de prezentare vedem inevitabil un doctor dependent de PowerPoint. Ce spune doctorul și ce scrie pe diapozitive variază. Dar forma este aceiași.

Ce s-ar putea face pentru a schimba starea de fapt?

Poate că am putea stabili o serie de reguli minime de folosire a PowerPoint-ului. Iar organizatorii de simpozioane să nu mai accepte prezentări care nu sunt făcute după aceste reguli. Reguli de conținut (regula de simplificare: nu mai mult de trei propoziții pe slide, nu mai mult de 5 cuvinte pe propoziție, un slide pentru fiecare minut de prezentare, etc.), dar și reguli de estetică. La regulile de estetică unele elementele legate de compoziția imaginilor învățate la cursul de pictură, sau fotografie, ar putea să ajute.

Regula treimilor

Este o regulă generală, relativ simplă, de compoziție a imaginilor. Dacă nu o găsiți ușor de aplicat la prezentările din PowerPoint, o puteți aplica cu siguranță la fotografiile medicale, sau la cele din vacanțele Dvs. Conform acestei reguli, obiectele de interes din compoziția unei imagini trebuie plasate la colțurile formate din intersecția unor linii paralele și perpendiculare care împarte lungimea și lățimea în trei.

În fotografie, sau pictură, aplicarea regulii treimilor duce la compunerea unei imagini mult mai plăcute din punct de vedere estetic decât dacă subiectul ar fi plasat în mijloc.

Aici este un exemplu de slide mai vechi care a fost transformat putin după aplicarea reguli treimilor.

Slide mai vechi

Regula treimilor

Regula diagonalei

Este o altă regulă de compoziție, care cred că este mai ușor de aplicat la slide-urile din PowerPoint. Conform acestei reguli, obiectele de interes din imagine trebuie plasate de-a lungul unor linii diagonale, care pornesc din colțurile diapozitivului, la unghiuri de 45 de grade.

Regula diagonalei

Liniile diagonale ajută să conducă ochiul printr-o imagine ca printr-o poveste si pot adăuga impact prin dinamism, datorită efectului de mișcare pe care-l sugerează. Mai mult, ochiul este obișnuit să scaneze o imagine afiș, așa cum este și un slide, în diagonală, din colțul stânga sus spre cel din dreapta jos. Ca urmare, orice obiecte de interes poziționate pe această diagonală vor fi înregistrate mai bine de privitor.

Regula raportului de aur

Linia de separare la 3/8 din lungime

Puțin mai complexa, această regulă, promovată ca atare de Leonardo da Vinci, spune că obiectele de interes dintr-o imagine trebuie să fie conținute în dreptunghiuri cu lungimea și lățimea într-un raport de 1,618. Adică linia de separare a primului dreptunghi este la 3/8 din lungimea imaginii. Complicat.

Și care ar fi concluzia?

Chiar trebuie să adoptăm aceste reguli ca dogme stricte în toate prezentările, sau putem să le încălcăm (în continuare), ca în orice operă individuală de creație?

Cred totuși că prin înțelegerea teoriei din spatele unor imagini compuse am putea uneori să ne facem comunicarea vizuală medicală puțin mai plăcută și mai eficientă.

PowerPointul ajută la ilustrarea unei ”povești” și anume a prezentării pe care o avem de făcut. De aceea este un instrument foarte util în comunicările medicale. Dar riscul este de a exagera cu detaliile. Fiind foarte ușor de folosit, PowerPointul poate duce rapid la suprasaturarea audienței cu informație (information overload), ceea ce creează confuzie și plictiseală.

După ”trauma” suferită la ultima conferință la care am participat, datorită "info-obezității" unor prezentări, aș vrea măcar o singură regulă să fie strict impusă. ”Regula simplificării”. Dar despre aceasta, poate mai pe larg, într-un eseu viitor.

Tudor Toma

Muzica plamanului

« Cum sa-ti explic ce este muzica, daca nu-ti este deajuns ca o auzi, daca nu esti pregatit sa te lasi coplesit de ea ? « 

Antoine de Saint Exupery

   In urma cu ceva timp, urmarind un videoclip cu violonistul Andre Rieu si orchestra lui, Johann Strauss, mi-a venit ideea ca si ascultatia plamanului ar putea fi comparata cu o orchestra...

    Citisem mai demult un articol in Thorax despre diferentele de spectru ale sunetelor in patologia respiratorie, concluzia fiind ca cele mai inalte tonalitati sunt in astmul bronsic. Mai recent, la ultima conferinta la care am participat, am auzit de un studiu care a aratat ca in emfizemul pulmonar exista focare care se activeaza treptat pe tot parcursul ciclului respirator, chiar si la inceputul urmatoarei respiratii; ca o trecere a degetelor peste o claviatura…..

         Si nu se oglindesc oare in compozitia aparatului respirator instrumente muzicale ? Nu vibreaza cutia toracica la trecerea fluxului de aer ca o vioara peste al carei corzi trece un arcus? Umplerea si golirea plamanului cu aer in timpul ciclului respirator nu seamana cu miscarile acordeonului? Si nu aduc caile aeriene cu un flaut?

        Cheile sunt diferite, fireste, ca si pacientii. Si, la fel ca intr-o orchestra, toate instrumentele sunt necesare pentru a crea un tot armonios, orice nepotrivire producand modificari de sunete care izbesc auzul; in muzica exprima dezacorduri, in pneumologie se traduc in boli.   

          Poate unii m-ar critica ca aduc vibratia plina de sensibilitate a muzicii intr-un taram atat de organic cum e plamanul. Dar maniera de a simti si auzi un lucru tine de imaginatia fiecaruia, si poate pentru unii pasionati de medicina sunetele plamanului sunt cea mai frumoasa melodie. Si ce instrument mai complex exista pe lumea asta decat corpul uman? Fiecare respiratie este o nota muzicala care aduce nu doar emotia artei, ci si suflul vietii. Ce Stradivarius s-ar putea compara cu asta ?

         In plus, arta de a practica medicina este ca si cum ai canta la un instrument: o poti face fals, cu greutate, scartaind, sau poti sa creezi cu munca si pasiune o opera: sa aduci bucurie si mangaiere in sufletele oamenilor. Andre Rieu spunea ca exista o multitudine de feluri in care poti sa canti un vals: mai lent, mai rapid, scopul final fiind ca toata lumea sa se miste in acordurile muzicii. Scopul nostru, ca medici, este sa gasim gama potrivita fiecarui pacient si sa compunem impreuna cea mai mare simfonie: a vietii.   

    

     La inceputul secolului XX, pictorii Robert si Sonia Delaunay au fost promotorii unei orientari artistice care a incercat sa transpuna muzica in pictura, fiecare culoare corespunzand tonalitatii notelor muzicale. Poetul Guillaume Appolinaire i-a dat denumirea de orfism.

       

   Poate si noi, la randul nostru, am putea sa aducem muzica in pneumologie. Ce spuneti de …… respirationism ? 

Ganditi-va la asta cand ascultati valsul de mai jos, compus de…….. Sir Anthony Hopkins:

     

           

O fila din istoria pneumologiei: Prof. Dr. Marius Nasta

Alexandru Cocieru

           Lucrand ca si rezident in Institutul National de Pneumologie « Marius Nasta », am cautat sa aflu mai multe despre aceasta personalitate a pneumologiei romanesti. Articolul biografic pe care l-am gasit si pe care il postez mai jos, mi s-a parut interesant prin modul cum trateaza parcursul profesional si uman al acestuia, precum si prin  maniera in care a fost tratat unul din marii medici si oameni de cultura ai tarii noastre de catre oamenii timpului sau.

 

Marius Nasta 

 

 

Cavalerul condamnat de comunisti

(Jurnalul National, octombrie 2004)

                                          

 Om de stiinta, dascal, creator de scoala, medic apropiat de bolnavi, academicianul Marius Nasta este personalitatea in jurul careia graviteaza pneumologia romaneasca.

Academicianul Marius Nasta s-a nascut la 4 decembrie 1890, in Bucuresti, fiind cel de-al treilea copil al modestului antreprenor ("maistru pardositor de drumuri") Alexandru Nasta. A absolvit "cum laude" Liceul "Gheorghe Lazar" si Facultatea de Medicina din Capitala. Ca om de stiinta, Marius Nasta este ctitorul ftiziologiei romanesti si promotorul luptei antituberculoza in Romania.

Maestrul si mentorul sau a fost profesorul Ion Cantacuzino, care l-a indrumat pe calea cercetarii adevarate. De altfel, Marius Nasta socotea conlucrarea cu Ion Cantacuzino ca "evenimentul cel mai important si hotarator al vietii" sale.

Timp de 10 ani dupa intemeierea unui camin, Marius Nasta locuieste in conditii modeste, impreuna cu familia, chiar in incinta Institutului Cantacuzino, unde a infiintat prima sectie de tuberculoza de la noi din tara, pe care a condus-o din 1921 pana in 1945. Acolo s-au nascut cei trei copii ai familiei Nasta. In 1948, Marius Nasta infiinteaza Institutul de Ftiziologie din Bucuresti, devenind primul director al acestei institutii care astazi ii poarta numele.

MEDIC DE FRONT. Inainte de a parcurge toate stadiile unei cariere de medic, profesor universitar si academician, tanarul Marius Nasta si-a inceput ucenicia pe frontul balcanic din 1913, unde impreuna cu Mihai Ciuca si Combiescu s-au luptat singuri cu holera, reusind sa salveze sute de vieti si sa puna stavila epidemiei. Aceasta experienta ii va lega pe cei trei viitori academicieni intr-o prietenie de-o viata. In primul razboi mondial, Marius Nasta participa activ in spitale si pe front la combaterea epidemiei de tifos. Primeste cinci ordine si medalii romanesti, devine membru al Misiunii Romane de Cruce Rosie pe langa Armata Franceza si este decorat cu Legiunea de onoare in grad de cavaler. Prin anii 1942-1944, imbracand uniforma de medic-maior, Nasta se afla in fruntea echipelor care acordau primul ajutor in unitatile sanitare bombardate. A ramas alaturi de bolnavii operati sau incurabili, care nu puteau fi dusi in adapost, chiar in toiul unui bombardament ucigator la Pantelimon.

 Marius Nasta s-a consacrat cu toata fiinta ingrijirii bolnavilor, cercetarilor medicale si invatamantului. Pana la sfarsitul vietii sale s-a dedicat luptei impotriva flagelului tuberculozei. Motivatia acestei preocupari o putem afla din primele cuvinte ale tezei sale pentru obtinerea titlului de docent: "Poate nici una dintre bolile care au format obiectul medicinei nu au pus la mai grea incercare mintea omeneasca decat tuberculoza". Preocuparile si activitatea sa de laborator s-au indreptat catre studiul bacilului Koch, cel care provoaca tuberculoza. De fapt, Marius Nasta avea un adevarat cult pentru Robert Koch, descoperitorul bacilului, pentru indelungata sa rabdare in cercetarile de laborator si pentru geniul sau intuitiv. "Cel mai eficient veti combate tuberculoza prin cunoasterea cat mai exacta a fiziologiei si morfologiei bacilului tuberculos", le spunea profesorul Nasta studentilor sai.

"Medic pneumoftiziolog, epidemiolog, microbiolog, terapeut, dublat de o vasta cultura clasica, poliglot remarcabil (vorbea curent sapte limbi, printre care latina si greaca veche), academicianul Marius Nasta a dovedit in mod constant, pana in ultimele sale zile, o deosebita receptivitate la nou, indiferent de domeniul abordat", precizeaza doctorul Eugen Paunescu. Profesorul Ferencz Kovacs, parintele ftiziologiei ungare, intr-o discutie cu doctorul Mihai Calciu, asistentul profesorului Nasta, spunea: "Profesorul Nasta! Voi nici nu stiti ce aveti! Este cea mai mare personalitate ftiziologica mondiala, si nu numai ftiziologica. Prezenta lui la congresele internationale este o sarbatoare a stiintei, a culturii".

NEDREPTATE. Acest om care s-a ghidat in viata dupa deviza "sa traiesti asa cum se cuvine", extrasa din "Eseurile" lui Montaigne, cartea sa de capatai, a fost victima regimului comunist. "Tocmai acest ins, animat pana la ultima suflare de aceeasi menire, adevarat medic misionar, va fi lovit fara crutare in faptura sa trupeasca si va indura canonul unor grave suferinte sufletesti, cu ocazia prigoanei din ’59, cand va trebui sa rabde ocarile si "judecata" inscenata de politruci la instigatia unui Leonte Rautu, destituirea temporara din toate posturile si functiile, alungarea de la catedra, umilirea sotiei si a familiei", marturiseste Mihai Nasta, profesor de litere la Universitatea Libre din Bruxelles, fiul academicianului Marius Nasta.

In anul 1959, impreuna cu alti intelectuali de seama printre care sculptorita Milita Patrascu si compozitorul Mihai Andricu, academicianului i s-a inscenat un proces infam, in care a fost acuzat de atitudini critice fata de regimul totalitar si condamnat la "moarte civila". In consecinta, a fost eliberat din functia de director al Institutului de Pneumologie, infiintat chiar de el in 1949, si din alte posturi. Singura institutie din acele vremuri care nu s-a dezis de valoarea si nevinovatia profesorului Nasta a fost Academia Romana, care nu a aplicat masurile disciplinare asteptate. "Suferintele morale pe care i le-a cauzat acest episod din viata lui, desi suportate cu admirabila demnitate si stoicism si desi intre timp a intervenit si o reabilitare partiala, s-au soldat ulterior cu imbolnavirea sa fizica, din care nu si-a mai putut reveni. Reabilitarea totala a academicianului Marius Nasta s-a realizat numai dupa rasturnarea dictaturii si instaurarea regimului democratic de dupa 22 decembrie 1989 si ea s-a concretizat in anul 1990, prin aniversarea centenarului nasterii. Cu aceasta ocazie, denumirea Institutului de Ftiziologie a fost schimbata in Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta"", a rostit cu prilejul primirii in Academia Romana profesorul Constantin Anastasatu, discipol al lui Marius Nasta.

NEOBOSIT. Medicul G. Algeorge isi aminteste cu prilejul aniversarii a 100 de ani de la nasterea marelui sau maestru: "Ne-a ramas pentru totdeauna in memorie figura maestrului care venea in fiecare zi in laborator, cu caietul in care isi scria cu mana lui notele bibliografice din lecturile sale la zi, pe care le discuta cu noi. De asemenea, discutam zilnic desfasurarea experimentelor si rezultatele lor".

Regula fundamentala a activitatii sale de medic a fost "sa acorzi pacientului respectul datorat propriei sale fiinte". Aceasta formula s-a intiparit in constiinta unui medic aproape ateu, sceptic in privinta conceptiilor religioase, un intelectual erudit. In rastimpul unei jumatati de secol, de la varsta de 22 de ani pana in 1962, anul marcat de operatia de cancer, programul de viata al acestui neobosit om i-a fost aproape invariabil: plecarea la spital in jurul orei 7:00 dimineata, prezenta la clinica, la cursuri sau in laborator pana dupa ora 14:00, un repaus respectat cu strictete la inceput de amiaza, apoi ultima etapa de activitati programate intre orele 17:00 si 20:00 pentru consultatii, sedinte de lucru si contravizite.

Poezia franceza, germana si engleza (dintre autorii preferati Goethe, Rilke, Byron, majoritatea simbolistilor francezi) si muzica clasica ocupau un loc de cinste in casa familiei Nasta din Maria Rosetti 33. Fara sa uitam prieteniile cu Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Tudor Vianu, Panait Istrati s.a.

ETERNITATE. Medicul care a vegheat la capataiul atator bolnavi nu vorbea niciodata despre propria suferinta lipsita de orice speranta. Dupa prima operatie de cancer pe care a suferit-o in 1963, Marius Nasta nu cuteza in nici un fel sa-si anticipeze intrarea in nefiinta. In ultimele saptamani se lupta cumplit cu momentele de pierdere a cunostintei din cauza unor metastaze la cap. Dupa o lunga suferinta, agonia celui care a fost Marius Nasta s-a intrerupt la 6 aprilie 1965. "Marius Nasta a cazut victima unor false acuzatii confectionate de aparatul de resort al timpurilor, sa speram pentru totdeauna apuse, declansandu-i-se procesul public din 1959, in oprobriul intregii noastre intelectualitati."  - Conf. dr. George Petrescu, autorul portretului acad. Marius Nasta

"Ulterior, dupa incredibile tergiversari, va fi readus temporar la catedra, mai mult sub scutul unor colegi de breasla, dar faptura sa otelita timp de ani in lupta cu epidemiile, cu veghea de laborator si garzile, acum se frange, lovita de un neoplasm necrutator, precum el insusi marturisea, fiindca vine pe furis".  - Mihai Nasta, fiul acad. Marius Nasta