Fețele literare ale tuberculozei

          De-a lungul timpului tuberculoza a inspirat multe opere literare. Si poate cea mai cunoscuta este romanul lui Alexandre Dumas fiul: Dama cu Camelii (1848), care relateaza tragica poveste de iubire dintre tanarul Armand Duval si Marguerite Gautier, o curtezana bolnava de tuberculoza.

       Trista istorie are insa o baza reala: Alexandre Dumas fiul a fost indragostit de una din cele mai mai faimoase curtezane ale timpului, pe nume Marie Duplesis; florile ei preferate erau cameliile albe, cu care isi umplea casa. Dupa cateva luni de relatie, se desparte de ea, scriindu-i: „Nu sunt nici suficient de bogat ca să te iubesc, nici destul de sărac ca sa fiu iubit de tine, aşa cum vrei tu… »

      Dupa moartea ei prematura datorita tuberculozei, la 23 ani, pe 3 februarie 1846, scriitorul incepe romanul care lui ii va aduce consacrarea si ei nemurirea. Ulterior scrie si o piesa cu acelasi nume, iar dupa un an Verdi transpune povestea in opera Traviata. Secolul XX aduce ecranizarea, cel mai cunoscut film fiind cel cu Greta Garbo in rolul principal. 

        Dar exista si o alta fateta: a scriitorilor rapusi de aceasta boala. Si cel mai cunoscut exemplu este al lui Moliere, maestrul satirei comice (1622-1673), care a suferit in ultimii ani de viata de tuberculoza, aceasta provocandu-i si decesul.

       In timp ce juca pe scena de la Palais Royal ultima sa piesa, a suferit un episod de tuse si hemoptizie. Regele Ludovic XIV, care era prezent, l-a indemnat sa se opreasca, dar Moliere a insistat sa duca pana la capat interpretarea, aflandu-si sfarsitul cateva ore mai tarziu, dupa ce a fost transportat acasa. Superstitia conform careia hainele verzi aduc ghinion actorilor vine de la culoarea hainelor pe care acesta le purta pe scena in acel moment. Si, paradoxal, titlul piesei jucate era: “Bolnavul inchipuit” (Le malade imaginaire).

Alina Croitoru