Curcubeul tristetilor
O ceață
sufletu-mi panzește,
Cu faguri de
tristețe ,
Și inima-mi
împăturește
În lacuri ca
sa-înghețe.
Clepsidra vieții s-a aprins,
Văd magii printre stele
Mirajul tainic m-a
aprins,
Și plang în
lacrimile mele.
Suspin să – nvăț
la tine Lună.
Mă fragmentez într-un
cristal.
Învață-mă un
zambet Soare
Să mă transform într-un
pumnal.
Să spintec multe
zile amare
Tristeți și ploi
de toamne reci,
Visand un răsarit
de soare
Ce va domni in
noi, in veci.
Mihaela Radu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu