Tabără de pictură în Deltă. De ce?

Încurajarea unui hobby și învățarea unei tehnici noi legată de acest hobby poate să aibă multiple efecte benefice. Am să încerc să explic câteva din ele și poate să vă conving.

Winston S. Churchill a început să picteze după vârsta de 40 de ani. În cartea sa despre pictură, Painting as a Pastime, marele Churchill spunea: ”modalitățile prin care oamenii cu responsabilități fac față la stresul zilnic au la baza o schimbare de activitate”. Celulele din creier, pe care le folosești zilnic în activitatea profesională, se pot odihni nu prin inactivitate pură (zăcând și nefăcând nimic), ci printr-o schimbare de de activitate. ”Stresul este un spasm emoțional” care se poate ”relaxa” numai dacă mintea se focalizează pe altceva. Din acest motiv, cultivarea unui hobby devine o activitate de importanță seminificativă pentru omul foarte ocupat, spunea Churchill. Un hobby nu numai că te relaxează, dar te face să fii mai eficient în activitatea profesională de zi cu zi.

Desenul și pictura au astfel un potențial terapeutic deosebit pentru medici - profesioniști predominanți logici, obiectivi și analitici, care folosesc cu predilecție partea stângă a creierului. Un hobby ca pictura probabil că îți odihnește creierul stâng și îți activează creierul drept - partea pe care unii o cred implicată în activitățile expresive și creative, activități puțin utilizate astăzi în medicină.

Când vine însă vorba de a învăța un hobby nou la o vârstă adultă, majoritatea reținerilor apar din frica de a fi ridicol. Apoi, în general, încă se mai crede că pentru un anumit hobby, mai ales artistic, trebuie mai întâi să ai talent pentru a fi acceptat într-o clasă de desen. Absolut greșit!

Noi, medici fiind, știm cel mai bine că aceste temeri sunt în general nejustificate. La fel ca orice tehnică din medicină și desenul, de exemplu, se învață după o anumită tehnică. O tehnică care descompune desenul în elemente simple ce se învață ușor. Apoi, în funcție de complexitatea tehnicii, știm că există o curbă de învățare. Mai scurtă sau mai lungă. Frica de ridicol apare doar la cei care nu cunosc că pentru orice procedeu există o curbă de învățare și o ”tehnica” de a învăța un lucru nou.

Cât durează învățarea unei tehnici de desen sau pictură? Nu foarte mult. Curba de învățare pentru desen este mult mai scurtă decât pentru multe tehnici pe care le învățăm în medicină! Desenul este simplu, medicina este mult mai complicată. Este infinit mai ușor să înveți să desenezi fața unui om decât să înveți să faci EBUS!

Pentru a desena un chip trebuie să vezi tehnica descompusă, să practici de câteva ori realizarea elementele esențiale și apoi să repeți același desen de câteva ori. De minim 20 de ori spun dovezile din psihologie. Experimentează acest lucru folosind tehnica de aici.

Dacă procesul de învățare este același și în desen și în medicină, atunci poate că înțelegerea mecanismului de învățare a unui desen ajută la înțelegerea modului prin care pot fi învățate tehnici mai complicate din medicină.

Vă provocăm și vă propunem așadar să participați la prima tabără de pictură pentru medici organizată de Pneart în colaborare cu British Medical Journal, ediția în limba româna.

Detalii sunt aici, iar numărul de locuri este limitat. Este de fapt vorba de un simpozion medical ”altfel”, o tabără unde se va discuta despre tehnica de a învăța ceva nou, pornind de la desen și pictură.

De ce este desenul atât de important pentru noi? Tot încercăm să găsim explicații legate de medicină prin articolele de pe acest blog. Însă câteva idei mai generale sunt elocvent prezentate de Brent Eviston într-o prezentare TEDx ilustrată aici.

Iar pentru cei care vor să vină la tabăra din Deltă, dar se tem de ridicol, să nu se îngrijoreze prea mult. Participarea la o astfel de tabără nu-i va face să aibă partea dreaptă a capului mai bombată. Acolo, mai degrabă, vom ajunge la vorba lui Oscar Wilde: ”The best work in art is always done by those who do not depend on it for their daily bread”. Cu alte cuvinte, nici la jobul de la spital să nu vă grăbiți să renunțați.

Tudor Toma

PS: rezultatele ”experimentului” meu sunt ilustrate aici... Indulgență, vă rog!